Ştiu,
ştiu bine că-ntr-o zi,
când Pământul nu va fi
decât o bucată de pânză
cu care Dumnezeu îşi va şterge
mâinile şi faţa
proaspăt spălate
de păcatele noastre,
se va sfârşi bucuria de-a fi…
Ştiu
că pecetea chipului Său
nu va rămâne tipărită
ca faţa Mântuitorului
semiOm
pe prosopul nevinovat
al Veronicăi, iar pământul
nu va deveni o icoană,
la rămăşiţele căreia
să se-nchine,
peste veacuri,
puţinii enoriaşi
care au supravieţuit
sfârşitului
bucuriei de-a fi…
Un comentariu:
Poate că cel mai impunător fatum al nostru, al tuturor e că Christos a fost şi rămâne om în măsura în care este Dumnezeu. Altfel am fi avut o justificare...
Trimiteți un comentariu