OMUL SFINŢEŞTE LOCUL

Tinerii liberal democraţi în acţiune

Dintotdeauna, izvoarele au fost considerate locuri sfinte. De aceea, oamenii le-au îngrijit, le-au sfinţit, au instalat în preajma lor crucifixuri, au pus icoane şi busuioc, ca în propriile lor case. Astfel, ei i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru apa rece şi cristalină a izvoarelor, care, se spune, nu este doar de folos vieţii, ci este însăşi viaţa.

În ultimul timp, însă, din neglijenţă sau din lipsa de timp ce caracterizează acest veac al vitezei, ori poate din cauza intereselor mercantile exagerate, oamenii uită de această datorie sfântă şi tot mai multe izvoare rămân neîngrijite, cuprinse de păragină şi, într-un târziu, fără de apă.

Conştientizând necesitatea îngrijirii izvoarelor şi a fântânilor, un grup de tineri, membri ai Organizaţiei de Tineret şi ai Organizaţiei de Femei ale PLDM-Cahul, au întreprins, vineri, 25 iulie, o acţiune de salubrizare a izvorului de la ieşirea din oraş în direcţia vămii Cahul.

„Înarmaţi” cu sape şi mături, cu pungi de polietilenă, vopsea şi var, tinerii peledemişti au luptat câteva ore cu murdăria şi aspectul urât pe care îl avea acest loc de o importanţă vitală pentru mulţi dintre locuitorii oraşului Cahul. Şi dacă iarba creşte până şi din piatră pentru că aceasta este voia naturii, atunci cele aproape douăzeci de pungi pline cu deşeuri colectate de către tinerii participanţi la acţiune sunt dovada lipsei de respect şi a inculturii care, cu părere de rău, îi caracterizează încă pe mulţi dintre concetăţenii noştri.

După finalizarea acţiunii de salubrizare, aspectul izvorului s-a schimbat considerabil: au fost vopsite băncile pe care oamenii se pot odihni, au fost văruite bordurile şi tulpinile copacilor.

Cineva se poate întreba ce i-a motivat pe aceşti tineri să lucreze, în plină zi de vară, când soarele frige necruţător, şi să facă curăţenie la un izvor apa căruia mulţi dintre ei nici nu o gustaseră până atunci. Dar poate exista o mai puternică motivaţie decât vorbele unui om bătrân care, apropiindu-se să bea apă, le-a mulţumit sincer tinerilor şi le-a spus că ei sunt printre puţinii care, în ziua de azi, nu distrug, ci construiesc viitorul sănătos al generaţiilor de mâine.

Sperăm că acţiunea tinerilor liberal-democraţi din Cahul va constitui un exemplu şi un imbold pentru alte grupuri de tineri, în ceea ce priveşte protejarea mediului ambiant, şi că nu vom ajunge niciodată, din cauza poluării apei, să ne spălăm pe obraz scuipându-ne unii pe alţii, aşa cum, foarte profetic, crede cineva.

Petru BOTEZATU

Ştefan Hruşcă - Rugă pentru părinţi

versuri de Adrian Păunescu

(cel mai frumos cântec dedicat părinţilor pe care l-am auzit vreodată)

---

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

ION şi DOINA ALDEA-TEODOROVICI - SIBERII DE GHEAŢĂ

REAPRINDEŢI CANDELA

de Grigore Vieru

Reaprindeţi candela-n căscioare

Lângă busuiocul cel mereu—

Degerat la mâni şi la picioare

Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne,Cel din slavi creştine

Ce pacate oare-ai săvârşit

Că te-au dus acolo şi pe Tine

În Siberii fără de sfârşit ?!

Refren:

Toate le ierţi,

Doamne de sus,

Cu blândeţe măreaţă

Chiar şi pe cei care te-au dus

În Siberii de gheaţă

Ninge frigul şi pustiul plouă

Degerată-mi este inima

Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă

Fără sfatul şi lumina Ta

Doamne, intră şi-n a mea chilie

Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi

Să ne încălzim cu bucurie

Unul lângă altul ca doi fraţi.

Refren.

Toate le ierţi,

Doamne de sus,

Cu blândeţe măreaţă

Chiar şi pe cei care te-au dus

În Siberii de gheaţă

Ştefan către Daniil Sihastru

Versurile acestui cântec, care, de altfel, a răsunat odinioară la cenaclul "Flacăra" al lui Adrian Păunescu, sunt scrise de poetul cahulean Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu)

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Aşa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ştefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simţit pe-al ţării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.

Au mă sminteşte ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
şi aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moşii?
Eu nu cunosc pe lume avuţii
să-mi poată preţui un colţ de ţară.

Sau nu cumva pe platoşe oţelul
a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart zăgazul vechii mei duşmani
şi-au slobozit din suliţe măcelul?

De ce nu bate ceasul de vecernii
în pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci şi tu, bătrâne? Sau ţi-au stins
făclia vieţii, viscolele iernii?

Târziu abia, în noaptea de cărbune,
cu ochii grei de-atâta nepătruns,
s-a îndurat sihastrul cu răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.

Ci nu păstra în inimă sminteală,
că nu plăieşii şi-au ieşit din minţi
precupeţind Moldova pe arginţi,
cum le-ai adus la cuget bănuială.

Ei zac în lanţuri, lângă hăul mării,
şi trag în juguri puse de călăi.
Bicele însă nu le ţin ai tăi
şi mâna ce izbeşte nu-i a ţării.

Potop cumplit de neamuri fără cruce
se năpustesc acum spre crucea ta,
dar în zadar se-ncrâncenă sub ea
căci prea e sus – şi nu pot s-o apuce.

Măria Ta. Înseninează-ţi faţa,
puşcaşii n-au uitat să dea la semn,
ci doar aşteaptă chiot de îndemn
să rupă lanţul şi să ia sâneaţa.

Atunci vor arde ţestele duşmane
cu vâlvătăi de sânge şi de fum
şi nu va fi zăgaz pe nici un drum
să ne oprească iureşul, Ştefane.

Şi-ţi vom zidi biserică frumoasă
sub nesfârşitul cerului safir
să intre neamul tot sub patrafir
ca să-l primeşti, cuminecat, acasă.

Tatiana Stepa-Totusi, iubirea-live

Tot ce a scris ADRIAN PĂUNESCU, acest POET născut în BASARABIA (jud. Bălţi), e de mare valoare. Citiţi, ascultaţi (facând click pe butanul "play") şi încercaţi să nu-mi daţi dreptate.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

O Zone - NU MĂ LAS DE LIMBA NOASTRĂ

"Eu nu mă las de limba noastră" - poezie de Petru Cărare, dedicată lui Alexei Mateevici şi pusă pe note de băieţii de la O Zone

În vârf de Cer, făr'de prihană,
Ca neamul să te ţină minte,
Te-am pus spre a ne fi icoană,
De-a pururi sfânt şi scump Părinte.

Cobori un pic din slăvi albastre,
Cu chipul tău să ne sfinţeşti pământul
În faţa ta şi-n faţa limbii noastre
eu azi te rog: - Ascultă-mi jurământul!

De-ar fi cumva-n moment de ceaţă
Să fiu lovit de-o soartă strâmbă,
Mai bine mut rămân o viaţă
Decât lipsit de-a noastră limbă.

Cât timp în lumea zgomotoasă
Va fi suflare omenească,
De-a pururi sfântă şi frumoasă
Să dăinuiască limba noastră.

Sortită-n veci de-a nu apune
A sa rostire-nalt-măiastră,
Mereu sub soare să răsune
Ca o cântare limba noastră.

Deci, crezul meu sub zare-albastră
O veşnicie să rămână -
Eu nu mă las de limba noastră,
De LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ!

Margareta Pâslaru - Lasă-mi, toamnă, pomii verzi

versuri de ANA BLANDIANA

(faceţi click pe butonul "play" pentru a asculta cântecul)

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Cine se teme de moarte?

Copiii nu se pot teme de moarte

Pentru că ei nu ştiu ce e moartea.

Ei se joacă cu fluturele care a murit

Fără să ştie că acesta e mort,

Ei rup floarea fără să ştie că au ucis-o.

Tinerii nu se tem de moarte.

Ei iubesc, trăind în lumea dragostei lor,

Zburând în Soare,

Acolo unde moarte nu e şi nici suferinţă

Decât cea dulce şi aşteptată

A Iubirii.

Bătrânii nu se tem de moarte.

Ei se tem doar că moartea

Poate începe să se teamă de ei.

Cine se teme de moarte?

De ziua oraşului

ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT A VENIT LA CAHUL

Adunaţi în centrul oraşului cu prilejul a două evenimente importante – Ziua Oraşului şi Gala Festivalului Internaţional de Folclor pentru Copii şi Tineret „Bobocelul” – cahulenii au rămas surprinşi când l-au văzut pe Ştefan cel Mare şi Sfânt în Piaţa Independenţei.

Însoţit de un sobor de preoţi, dar şi de Gheorghe Zagorodnii, primarul comunist al urbei, Măria Sa şi-a binecuvântat poporul, amintindu-le urmaşilor săi cahuleni că Moldova e „a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor..."

Grăbit, Domnitorul nu a zăbovit prea mult la Cahul. El a urcat pe un cal alb şi a plecat, avându-i alături pe cei mai buni dintre oştenii săi.

Rolul lui Ştefan cel Mareşi Sfânt a fost interpretat de către Gheorghe Mândru, actor al Teatrului Republican Muzical-Dramatic „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul.