vineri, 30 ianuarie 2009

DIN CAUZA BIROCRAŢIEI

Pictorul Gheorghe Şoitu rămâne fără atelier


Pictorul cahulean Gheorghe Şoitu este unicul membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova (din cei câteva sute) care nu dispune de un atelier de creaţie.

Aceasta se întâmplă în ciuda faptului că pictorul, pe parcursul anilor, a dus faima Republicii Moldova în întreaga lume, expunându-şi lucrările în cele mai vestite săli de expoziţie din Europa, Asia, SUA şi America Latină, iar cele mai importante lucrări ale sale au fost reproduse în antologii şi albume de pictură editate atât la noi, cât şi în întreg spaţiul ex-sovietic.

Pentru toate aceste merite deosebite, anul trecut, de Hramului oraşului, forul aleşilor locali din Cahul i-a acordat pictorului titlul de Cetăţean de onoare al oraşului. Decernarea onorificului titlu însă nu a soluţionat problema atelierului, cu care maestrul se confruntă dintotdeauna, lucrând într-o odaie mică din apartamentul în care locuieşte. În această odaie pictorul mai păstrează şi câteva sute de lucrări de artă care se deteriorează pe zi ce trece din cauza condiţiilor inadecvate de conservare a picturilor.

În 2005, Gheorghe Şoitu s-a adresat cu o cerere Consiliului orăşenesc Cahul pentru a i se oferi un teren pe care să-şi construiască atelierul de creaţie. În 2006, prin decizia din 07 decembrie, Consiliul orăşenesc decide autorizarea proiectării şi construcţiei atelierului pe terenul aferent blocului locativ de pe strada Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 26 (blocul în care locuieşte pictorul), iar prin dispoziţia primarului oraşului Cahul Gheorghe Zagorodnii din 1 noiembrie 2007, Gheorghe Şoitu este scutit de plata pentru Autorizaţia de construire a atelierului de pictură.

Până aici, toate bune şi frumoase, doar că pictorul continuă să lucreze în aceeaşi odăiţă neîncăpătoare din propriul apartament, în care de-abia mai încap vopselele maestrului, iar picturile stau clădite una peste alta, pierzând claritatea şi expresivitatea iniţială.

Atelierul nu poate fi construit din cauza că pe Autorizaţia de construire lipseşte semnătura inspectorului de stat în construcţii.

După cum se poate observa de pe copia xerox a autorizaţiei în cauză, actul este semnat de către primarul oraşului, secretarul Consiliului orăşenesc şi arhitectul oraşului.

Potrivit lui Gheorghe Şoitu, inspectorul de stat în construcţii, Ion Nebunu, a refuzat în mai multe rânduri să semneze Autorizaţia de construire a imobilului, invocând diverse motive şi înaintând varii condiţii pe care pictorul susţine că le-a îndeplinit de fiecare dată.

Când l-am rugat să-mi explice din ce cauză nu poate semna documentul respectiv, Ion Nebunu a refuzat să facă acest lucru, motivând că nu era zi de primire.

Acum, spune pictorul, setul de documente necesare începerii construcţiei se află la Anatol Rurac, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova şi urmează a fi depuse la Ministerul Construcţiilor si Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova care, speră artistul cahulean, va soluţiona această problemă şi îi va da dreptul să-şi construiască un atelier de creaţie în curtea blocului în care locuieşte, acolo unde Consiliului orăşenesc i-a oferit teren în 2006.

Gheorghe Şoitu susţine că dacă va avea un atelier al său va putea organiza mai multe activităţi cultural-artistice şi chiar şi tabere de creaţie, invitând la Cahul artişti plastici din întreaga ţară.

Îi dorim şi noi maestrului să se întâmple acest lucru cât mai curând, or, artişti de talia lui Gheorghe Şoitu în Cahul sunt mai puţini decât degete la o singură mână.

marți, 20 ianuarie 2009

Grigore Vieru a plecat, ramânând veşnic printre noi

A curs spre Veşnicie cea mai cristalină lacrimă a lui Eminescu, care, în sclipirile sale cereşti, poartă un nume atât de frumos, atât de al nostru, atât de românesc – Grigore Vieru.

Poet al sentimentului matern, al iubirii şi al Patriei, Grigore Vieru a trudit o viaţă întreagă întru Cuvânt, creând o poezie care a luminat poporul român în vremuri de restrişte, asemeni norului de foc care a călăuzit poporul lui Dumnezeu în deşert.

Odată cu trecerea în nefiinţă a lui Grigore Vieru, neamul românesc a pierdut nu numai un mare poet, ci şi un înflăcărat apărător al valorilor noastre strămoşeşti, al limbii române, un luptător pentru redobândirea drepturilor istorice ale românilor din Basarabia şi pentru Unirea acestui picior de plai cu Patria-Mamă România.

În ziua de 20 ianuarie, când corpul neînsufleţit al poetului a fost petrecut în ultimul său drum, în Basarabia îmbrăcată în doliu plângea, alături de oamenii îndureraţi, Tricolorul, plângea Limba Română şi ar fi plâns şi Cerul dacă soarele nu ar fi răsărit pentru a vedea ultima dată chipul luminos al Poetului.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

duminică, 18 ianuarie 2009

Înger în zbor

lui Grigore Vieru

Săracă ţară, săracă,
Îngerii din tine pleacă
Pe aripi de suflet zboară
Către Ceru-nalt şi sfânt
Şi rămâi, sărac pământ,
Şi rămâi, săracă ţară,
Fără îngerii ce zboară
Către Ceru-nalt şi sfânt.

Ce grabă către clipele încete!
Moldova azi e Valea Plângerii
De-acum vei fi la Dumnezeu, Poete,
La dreapta Lui, de rând cu îngerii.

Plâng pietrele şi Prutul plânge-n valuri
Ce se izbesc, cu fruntea lor, de gheaţă,
Tu ai avut, Poete, idealuri
Şi-ai închinat acestora o viaţă.

Plâng firele de grâu de pe coline,
Din care „mama pâine albă coace”
De-acolo sus, din înălţimi senine,
Trimite peste ţara noastră pace.

Plâng florile cu chipurile pale,
Plâng nori de plumb peste câmpii şi ape,
Deschide, Doamne, uşa casei Tale,
Şi-l ia pe el la tine sub pleoape.

Bine v-am găsit!

Aici şi acum -
Petru Botezatu