Într-o zi toţi vom fi numai flori…
Descompuşi în amintiri colorate,
în bocete strigate de babe fără glas,
în cămăşi legate de braţele fetelor mari, ori,
după caz, de braţele unor feciori.
Într-o zi toţi vom fi numai flori…
Vom avea stelele noastre pe un sfeşnic murdar,
arzând până la ultima picătură de ceară.
Va spune lumea că nici noi nu am trăit în zadar,
văzând că ne vin oaspeţi din zori şi până-n seară.
Iar când pe sfeşnic stelele vor fi toate răscoapte,
pe un drum de tămâie ne vom duce în noapte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu