Dormi, copilă dulce, pe aripi de noapte, visele să-ţi vină uşurel în zbor, albul de ninsoare-al anilor de lapte să-l păstrezi în zâmbet, dându-l tuturor.
Dormi, copilă dragă, dulce fie-ţi somnul, dulce cum e pâinea înecată-n miere, îngerii pe care ţi-i trimite Domnul să te aibă-n pază şi să-ţi dea putere.
Dormi, copila tatii, ochii tăi senini să-i ascunzi în tihna caldelor pleoape, zorii să îţi vină de iubire plini şi să-ţi fie, veşnic, Dumnezeu aproape.
Dormi copilă dulce, dormi copilă dragă, fericită, luna bată-ţi în ferestre… Într-un colţ de suflet, pentru viaţa-ntreagă, Maica Preacurata să-ţi adune zestre!
De fapt, nu e decât un fel de a spune despre iubire, o justificare simplă şi nefericită, pentru că dragostea nu se strigă, nu se anunţă ca pe concertul lui X – artist deocheat, venit pentru prima dată în provincie.
Dragostea, fraţilor, se tace sau, în cel mai rău caz, se vorbeşte în şoaptă, abia desluşit şi niciodată la persoană întâi, a sinelui.
Dumnezeu a ieşit din Cuvânt, şi, dezamăgit, s-a întors în El, în Catapeteasma luminii, dintr-o biserică îndepărtată, pe care nu a văzut-o ochi omenesc.
Nouă nu ne mai aparţine Cuvântul, deşi avem cuvinte, care ne ajută să spunem lucrurilor pe nume: pietrei piatră, pământului pământ şi cerului cer… Acestea însă nu mai spintecă mările, făcând cărări omului şi nici pântecul de granit al munţilor, dându-i păcătosului să bea apă curată ca lacrima…
Coborât din neunde, apărut într-un vis, un înger cu aripi de ploaie mi-a zis: – Creştine cu ochii de rouă, ia jumatea aceasta de pâine şi-o frânge în două. Pe urmă, ia în parte fiecare bucată şi-o mai frânge o dată, şi-o frânge de-o mie de ori până când vei hrăni toată lumea ce-ţi trăieşte în gând. Apoi, să îţi iei înapoi jumătatea! Nu pâinea ne ţine vii pe pământ – Bunătatea!
interviu cu Ion BUTMALAI, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, preşedintele OT Cahul a PLDM
Domnule deputat, înainte de a vorbi despre situaţia actuală din Parlamentul Republicii Moldova, vă rog să priviţi retrospectiv şi să evaluaţi activitatea Dumneavoastră de deputat în perioada iulie 2009 – noiembrie 2010.
Consider că activitatea mea de parlamentar de legislatura a XVIII-a a fost una prodigioasă. Fiind mandataţi de către o bună parte din populaţia ţării, atât noi, cei din parlament, cât şi colegii noştri din executiv, am reuşit să iniţiem şi să implementăm o serie de acţiuni care să aibă ca finalitate crearea unui nivel decent de viaţă pentru concetăţenii noştri, oferirea unor condiţii favorabile de activitate agenţilor economici etc.
Aş vrea să amintesc aici că, prin efortul conjugat al tuturor celor aflaţi la guvernare în această perioadă, s-a reuşit traducerea în practică a mai multor proiecte care s-au regăsit în oferta electorală a PLDM. Normalizarea şi optimizarea relaţiilor cu vecinii şi ceilalţi parteneri externi ai ţării noastre, concentrarea efortului pentru a restabili Republica Moldova pe calea integrării europene, care, din păcate, a fost compromisă de către guvernarea comunistă, semnarea Convenţiei privind micul trafic la frontieră cu România, redeschiderea Extensiunii Cahul a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, activitatea căreia a fost sistată, neîntemeiat, în 2006, sunt doar câţiva dintre paşii concreţi realizaţi de către guvernarea liberal-democrată pentru a asigura bunăstarea pe care întreaga societate şi-o doreşte.
Cu părere de rău, opoziţia parlamentară nu a conştientizat gradul de responsabilitate pe care au primit-o o dată cu votul din partea populaţiei şi, prin refuzul de participa la alegerea preşedintelui ţării, nu au făcut decât să prelungească criza politică în care ne aflam şi să provoace alegeri parlamentare anticipate, care au solicitat eforturi suplimentare din partea întregii societăţi.
În ultimele zile ale lui 2010, după negocieri care păreau interminabile şi care ţineau societatea într-o stare generală de suspans, s-a reconstituit, în noua formulă, Alianţa pentru Integrare Europeană, iar Parlamentul a început să se întrunească în şedinţe de lucru. Dumneavoastră aţi fost ales secretarul Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică. Cum vedeţi perspectivaactivităţii în cadrul acestei structuri, când o bună parte din membri reprezintă alte partide, inclusiv principalul Dvs. oponent din campania electorală – PCRM.
În conformitate cu Regulamentul Parlamentului, deputaţii au intrat în componenţa diferitor comisii ale legislativului, iar culoarea politică nu trebuie să reprezinte o problemă care să împiedice activitatea eficientă a unei comisii parlamentare. Important e ca fiecare deputat să-şi onoreze cu demnitate şi pricepere obligaţiile pe care le are, astfel încât Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică să reuşească reformarea ministerelor şi structurilor de forţă, pentru ca aceste instituţii să fie racordate la standardele europene şi să se se afle cu adevărat în serviciul cetăţenilor.
Vă convine statutul pe care îl aveţi în cadrul Parlamentului sa v-aţi aşteptat la mai mult, de exemplu, preluarea conducerii unui minister, funcţia de viceministru etc.?
În primul rând, vreau să vă spun că suntem mulţumiţi de rezultatul pe care l-am obţinut în raionul Cahul, deşi trebuie să recunosc că am avut rezerve importante pe care am fi putut să le valorificăm. Campania electorală a rămas însă în urma noastră şi acum trebuie să ne concentrăm atenţia şi să canalizăm toate eforturile asupra actului de guvernare pentru a putea continua reformele iniţiate după alegerile din 29 iulie 2009. Voi activa în calitate de secretar al Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică şi voi contribui cu toată priceperea pentru a fi util şi eficient la locul în care mă aflu. Consider că aşa ar trebui să procedeze fiecare cetăţean, cu atât mai mult cei care decid destinele unei ţări. De asemenea, voi continua să fiu reprezentatul cahulenilor în Parlament şi să rezolv, aşa cum am făcut-o şi până acum, probleme cu care se confruntă locuitorii raionului nostru.
Va fi ales preşedintele ţării şi, dacă da, când se va întâmpla acest lucru: până la sau după alegerile locale?
Consider că preşedintele ţării va fi ales. Acest lucru se va întâmpla dacă PCRM va conştientiza că trebuie să se declare în opoziţie constructivă, nu distructivă, şi va înţelege că toţi cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv votanţii acestui partid, îşi doresc încetarea crizei politice şi continuarea reformelor în diferite domenii.
Vom avea un preşedinte cu mandat deplin până la alegerilor locale?
Pot să vă spun doar că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în curând se va iniţia procedura de alegere a şefului statului.
În mass-media naţională circulă un zvon precum că în subsolurile politicii moldoveneşti se pune la cale un scenariu care prevede participarea comuniştilor la alegerea şefului statului, după care va urma demiterea Guvernului Filat şi schimbarea raportului de forţe în Parlament, prin crearea unei coaliţii PCRM-PD. Cum comentaţi acest zvon?
Alianţa pentru Integrare Europeană a fost constituită în baza unui acord semnat de către liderii partidelor care o formează. De aceea, consider că partidul care va face un asemenea gest va fi condamnat la dispariţie din viaţa politică, deoarece acesta nu va trăda numai ceilalţi membri ai Alianţei, ci îşi va dezamăgi şi alegătorii.
Domnule Butmalai, vă rog să răspundeţi la o întrebare despre care am discutat şi anul trecut. Când oraşul Cahul va redeveni municipiu?
Consider că este de datoria noastră să întoarcem oraşului Cahul statutul de municipiu şi acest lucru se va întâmpla cu siguranţă. Acest statut este imperios necesar pentru dezvoltarea localităţii, luând în considerare faptul că atât oraşul, cât şi raionul dispun de un potenţial deosebit, aflându-se în imediata vecinătate a Uniunii Europene şi făcând parte şi din Euroregiunea „Dunărea de Jos”, ceea îi oferă multiple posibilităţi de colaborare transfrontalieră.
Se lucrează în acest sens? Aţi venit cu o iniţiativă legislativă?
Se lucrează deja. Am elaborat un proiect de lege care va fi înaintat în Guvern, apoi în Parlament, pentru a reîntoarce statutul de municipiu oraşului Cahul.
Cine va fi candidatul Partidului Liberal Democrat din Moldova la funcţia de primar al oraşului Cahul?
Există mai multe persoane care ar putea pretinde la această funcţie importantă pentru oraş, însă decizia finală îi va aparţine Consiliului Politic Teritorial. Cu siguranţă, va fi o persoană bine pregătită, capabilă să preia, împreună cu echipa, primăria oraşului şi să rezolve multitudinea de probleme cu care se confruntă acum concitadinii noştri.
Aţi identificat persoana care are şanse reale de a deveni candidat pentru primăria oraşului?
La momentul actual, e prematur să anunţăm numele candidatului, pot doar să vă spun că deja am selectat potenţialul candidat, urmează ca acesta să fie confirmat prin votul forului decizional colegial al structurii teritoriale a partidului.
Dumneavoastră aţi renunţa la mandatul de deputat pentru a candida la funcţia de primar de Cahul?
Trebuie să ne gândim. Vreau însă să anunţ alegătorii că noi vom lua o decizie bine gândită, care să corespundă aşteptărilor locuitorilor oraşului. Avem misiunea de a face ordine în toate sferele de activitate, de a dezvolta infrastructura şi, foarte important, de a valorifica potenţialul balneoturistic al oraşului, care poate aduce dividende economice serioase localităţii. De asemenea, o atenţie deosebită o vom acorda susţinerii culturii, educaţiei, tineretului şi sportului etc.
Cum apreciaţi colaborarea deputatului Ion Butmalai cu administraţia publică locală de nivelul I şi II din Cahul?
Există o astfel de colaborare, însă, trebuie să menţionez că, din păcate, este una foarte slabă, din cauza că, de foarte multe ori, conducerea raionului, inclusiv preşedintele Gheorghe Vasilachi, reieşind din raţionamente dictate de interese personale şi de partid, încalcă cerinţele legislaţiei în vigoare .
Sunt tot mai impresionat de uşurinţa cu care unii politicieni de la noi abordează, cu aere de experţi, diverse subiecte de discuţie, uneori din domenii absolut paralele, care nu au nici în clin, nici în mânecă unele cu altele şi, mai ales, cu pregătirea anumitor oameni politici. Pe 15 ianuarie, când toţi românii sărbătoreau aniversarea marelui Eminescu, iar politicienii de la Chişinău depuneau (unii chiar de ochii lumii) flori la bustul Luceafărului de pe Aleea Clasicilor, jurnaliştii („impertinenţi”, ca întotdeauna) l-au întrebat pe Vladimir Voronin în ce limbă îl sărbătoreşte pe poet. Ex-preşedintele comunist al Republicii Moldova a răspuns, cu certitudinea şi erudiţia care îl caracterizează atunci când dezbate probleme identitare, că îl omagiază pe Eminescu în limba în care acesta şi-a scris proza, adică în limba moldovenească. E adevărat că prozatorul Eminescu e tot atât de genial ca şi poetul Eminescu, dar nu cred că la acest aspect s-a referit Voronin. Se pare că vârful de lance al comunismului autohton nu prea face distincţie între anumite noţiuni elementare de teorie literară. Poate că nici nu are nevoie de ele. Important e să-şi dea cu părerea şi să promoveze, cu toată puterea unui general de miliţie sovietică, tezele moldovenismului primitiv inventat de predecesorii săi bolşevici. Eu îl înţeleg şi chiar îl compătimesc pe Voronin. El, dincolo de ideologia de partid, are nevoie personal de limba moldovenească, idiomul care este expresia perfectă a struţo-cămilei lingvistice în care se face auzit liderul PCRM. Altfel, Voronin va fi, poate, unicul şef de stat care nu cunoaşte bine nicio limbă vorbită pe glob. Pentru că Vladimir Voronin, deşi se înţelegea fără intermediar, când, pe parcursul celor două mandate de preşedinte al ţării, trebuia să se discute cu omologul său român, a recunoscut, într-un interviu, că nu cunoaşte româna la perfecţie. Lucru cu care nu putem să nu cădem de acord. Pe de altă parte, poate fi uşor de sesizat faptul că Voronin nu este un cunoscător de invidiat al limbii ruse. În asemenea condiţii, repet, nu-i rămâne decât o singură alternativă: limba moldovenească, cea care i se potriveşte ca o mănuşă.
Aceeaşi întrebare i-au pus-o jurnaliştii şi lui Marian Lupu, preşedintele Parlamentului şi, interimar, al ţării. Numai că acesta, suferind de o flexibilitate conjuncturală cronică a coloanei vertebrale a demnităţii de neam, s-a eschivat de la răspuns, cerându-le reprezentanţilor mass-media, cu accentul său dâmboviţean, să nu arhipolitizeze „orice, pe simplul motiv că avem o situaţie când o jumate din populaţia noastră gândeşte într-un fel, iar altă jumătate gândeşte în alt fel”. Pe mine, domnule Marian Lupu, ca cetăţean de rând, care v-am delegat puterea, fie şi prin reprezentanţii altei forţe politice pe care i-am votat (şi care, dacă tot veni vorba, nu se sinchisesc să spună adevărul despre limba pe care o vorbesc) mă interesează în ce fel gândeşte preşedintele ţării în care trăiesc despre acele „orice”-uri care se cheamă Limba Română şi Mihai Eminescu şi care înseamnă, de fapt, tot ce avem noi mai curat şi mai înălţător. Cred că aceste evaziuni nu fac faţă unei personalităţi de calibrul şi înălţimea (politică) a lui Marian Lupu.
Ştiu, ştiu bine că-ntr-o zi, când Pământul nu va fi decât o bucată de pânză cu care Dumnezeu îşi va şterge mâinile şi faţa proaspăt spălate de păcatele noastre, se va sfârşi bucuria de-a fi…
Ştiu că pecetea chipului Său nu va rămâne tipărită ca faţa Mântuitorului semiOm pe prosopul nevinovat al Veronicăi, iar pământul nu va deveni o icoană, la rămăşiţele căreia să se-nchine, peste veacuri, puţinii enoriaşi care au supravieţuit sfârşitului bucuriei de-a fi…
